În vacanță la Poiana Brașov


Frigul se pogorâse în palatele regale. Era decembrie, dar nu ninsese deloc în povestea Cenușăresei. Trecuseră cinci ani de la vestita nuntă, iar cuplul regal se îmbogățise cu doi flăcăi de patru ani, care răceau într-un an cât alții în zece.

Însă dincolo de rafinamentul rochiilor scumpe ale Cenușăresei se ascundea un adevăr trist. Regina pusese (prea) multe kilograme în plus după naștere, dacă e să credem cântarul poleit cu aur de sub patul regal. Dar suferința ei adevărată erau serile și nopțile reci, în care regele era ocupat cu treburile interminabile ale regatului, iar Cenușăreasa veghea la sănătatea copiilor ei. În timp, grijile o epuizaseră nervos. Diagnosticul medicului sunase îngrijorător pentru Cenușăreasă: nevroză astenică, manifestată prin insomnii, oboseală cronică și coșmaruri. Însă mai îngrijorătoare erau diagnosticele celor doi flăcăi de patru ani: bronșită asmatiformă, în două exemplare.

– Ah, ce simplu era înainte, când eram o simplă cenușăreasă în casa tatălui meu. Dacă băteam din palme o singură dată, zâna cea bună îmi îndeplinea orice dorință. Dacă apăream la bal cu silueta mea de femeie care mănâncă odată pe zi, prințul se topea de drag. Iar acum sunt regină, trudesc necontenit, însă problemele mă doboară.

dsc_0292.JPG.350x0Clap-clap, bătu Cenușăreasa din palmele-i asprite, iar zâna cea bună se întrupă într-un cojoc de iarnă, ținând într-o mână o rezervare la Hotel Royal Poiana Brașov, iar în cealaltă o farfurie aburindă cu mușchi de vânat.

– Bine te-am regăsit, scumpa mea regină! Nu m-ai chemat de ani buni, dar eu te-am vegheat mereu. Am făcut un farmec cu teleportare în timp și te voi trimite în anul 2017 la Poiana Brașov, stațiune montană cu renume internațional. V-am făcut rezervare la Hotel Royal Poiana Brașov, căci nu degeaba sunteți personaje regale. Hotelul se află foarte aproape de lacul Miorița, iar decorul pe timp de iarnă este de poveste!

– Altă poveste, zâna mea cea bună? Dacă m-aș lua după cărțile pentru copii, ar fi trebuit să trăim fericiți până la adânci bătrâneți. În loc de asta, am inima cât un purice de teamă pentru rege și băieții noștri, dar silueta unei juninci. Nu vreau să trăiesc încă o poveste frumoasă doar pe hârtie. Și în plus, regele nu va lăsa treburile palatului pentru o vacanță într-un hotel din Poiana Brașov, chiar dacă vorbim de un hotel roial, replică amărâtă Cenușăreasa.

Zâna cea bună flutură rezervările în ochii Cenușăresei, care fu captivată de cuvinte dsc_4162.JPG.1024x0străine, cum ar fi: Internet Wi-Fi, parcare gratuită, televiziune prin cablu, frigider, telefon, dotări care nu existau pe vremea ultimei reactualizări a poveștii Cenușăreasa.

– Scumpa mea protejată, trebuie să te gândești la sănătatea ta și a fiilor tăi, spuse Zâna. Poiana Brașov este o stațiune renumită pentru aerul puternic ozonificat și pentru tratamentele medicale oferite. Hotelul este dotat cu saună, darts, biliard, bar, fotbal de masă, iar în apropiere aveți un restaurant cu mâncare vânătorească. Peisajul este de poveste, stațiunea fiind înconjurată de patru masive muntoase renumite, printre care Postăvarul și Bucegi. Ai văzut vreodată un lac de munte iarna? Eu cred că nu. Și în plus, cred că o plimbare cu sania trasă de cai sau săniuș pe pârtia de la Biserica Neagră nu ai pomenit nici în poveștile nemuritoare!

– Plimbare cu sania trasă de cai? Sună atât de distractiv! Nu știam că poți face asemenea vrăji. Stai să aduc un bostan și câțiva șoricei!

Însă Zâna cea Bună doar o atinse cu bagheta magică pe Cenușăreasă, care se trezi într-un pat imens, acoperită cu o pătură tradițională românească. Lângă ea dormea un bărbat frumos ca un rege, iar pe pliantul de pe noptieră scria: Hotel Royal Poiana Brașov. Femeia coborî din pat și deschise fereastra, iar aerul pur îi inundă plămânii. Deși în cameră era foarte cald, afară totul era acoperit de zăpadă. Văzu crestele64149954.jpg.350x0 înzăpezite ale munților, pârtiile de ski iluminate pe timpul nopții, turiști la săniuș, și toate alcătuiau o imagine idilică de poveste adevărată. În patul din camera alăturată, gemenii ei frumoși dormeau liniștiți, vindecați de bronșita asmatiformă care îi chinuise ani de zile.

În amurg, când soarele lumina pictural zăpada de pe crestele munților, o sanie trasă de cai aluneca lin, ducând în spate patru personaje roiale dintr-o poveste nemuritoare.

– Birjar, câte suflete viețuiesc în această cetate?, întrebă regele.

– Vreo 350, dar iarna ajungem și la zeci de mii, din toate colțurile lumii. Oamenii vin pentru ski, tratamente, drumeții, vânătoare și distracție.

– Cred că m-aș putea obișnui cu un asemenea regat, răspunse spuse Regele, savurând o cană de vin fiert și aerul curat, ca de poveste.

 

Articol scris pentru SuperBlog 2017.

 

 

Anunțuri


Categorii:Articole

Etichete:, , , , ,

%d blogeri au apreciat asta: